Reforma fiscală privind micșorarea impozitelor salariale

31.07.2018
Blog / Reforma fiscală privind micșorarea impozitelor salariale
Impozitul este o contribuție a plătitorului (persoană fizică, agent economic) la existența și activitatea normală a statului. Prin stabilirea unor taxe, colectarea eficientă și redistribuirea resurselor financiare, sunt menținute funcțiile de bază ale oricărui stat – apărarea, asistența socială, medicina, educația, cultura, etc.

Totodată, impozitele sunt o posibilitate sau un instrument de a crea un activ al statului sau serviciu de uz comun,  imposibil de realizat independent sau personal. Drept exemple ale acestor eforturi comune pot servi construcția drumurilor, a căilor ferate, școlilor, spitalelor sau altor obiective sociale importante. Bunăstarea națiunii sau a statului depinde, pe de o parte, de plata benevolă și conștiincioasă a taxelor de către toți plătitorii, iar pe de altă parte, de utilizarea eficientă a taxelor colectate de către guvernare care, într-un stat democratic, poate fi schimbată de populație în cazul ineficienței utilizării acestor bani a populației.

Pe parcursul istoriei omenirii, una dintre principalele probleme ale guvernării a fost determinarea volumului optim al taxelor și impozitelor, care pot fi plătite benevol de către societate, fără a afecta dorința de a activa în câmpul legal al statului. Pentru fiecare stat există un prag/nivel al taxelor și impozitelor, iar în cazul în care acesta se depășește, achitarea acestora devine irațională din punctul de vedere al businessului și al salariatului. Această relație dintre nivelul taxelor și impozitelor și al volumului colectat a fost studiată de Arthur Betz Laffer, care a determinat că există un nivel al impozitelor după care volumul veniturilor bugetare încasate scade până la zero. Această dependență a veniturilor bugetare de nivelul taxelor și impozitelor, este cunoscută drept curba lui Laffer.

Pe lângă problema colectării, nivelul taxelor și impozitelor stabilite poate stimula sau poate pune o piedică în activitatea economică a țării prin mai multe căi:
  1. venitul disponibil al populației după impozitare reprezintă o parte a cererii interne care alimentează activitatea economică, iar economisirile din acest venit, prin sistemul financiar, ajung ca investiții pentru extinderea activității economice și asigurarea creșterii economice durabile în țară;
  2. profitul antreprenorilor după impozitare este o sursă pentru investiții în activitatea economică și mărirea bazei de impozitare.
Principala dilemă a guvernării este stabilirea unui nivel optim al taxelor și impozitelor pentru stimularea economiei naționale și, totodată, asigurarea funcționării statului din veniturile colectate. Reducerea și menținerea taxelor și impozitelor la nivel scăzut este o probă indirectă a intențiilor de lungă durată a guvernării, fiindcă rezultatele scontate din reforma fiscală sunt cuantificate peste un ciclu economic, în dependență de specificul activității antreprenoriale.

Analiza nivelului taxelor și impozitelor într-un stat nu poate fi efectuată separat de țările lumii sau din regiune și nivelul lor în mărime absolută nu creează o imagine clară despre nivelul poverii fiscale în stat.

Conform datelor Băncii Mondiale, în anul 2016 în Republica Moldova, raportul dintre total taxe și profit a constituit 40.5 %, la nivel cu Polonia – 40.5% și Olanda – 40.7%. Din acest studiu se observă că țările exportatoare de petrol își pot permite un nivel jos de impozitare de ex. Qatar – 11.3%, Kuwait – 13.0% Arabia Saudită – 15.7 %, pe când țările dezvoltate mențin un nivel de 40.0%, iar țările subdezvoltate au o cota de peste 45.0% a taxelor din profit.
Un alt indicator important care descrie nivelul impozitării în țară este raportul taxelor față de PIB, care constituie în Republica Moldova 33.8% și este la nivel cu Polonia și sub nivelul Uniunii Europene de 35.7% și României – 27.7%.

Din aceste date se observă că Republica Moldova, având unul dintre cele mai joase nivele de PIB pe cap de locuitor în Europa, are un nivel de impozitare comparabil cu țările dezvoltate şi din regiune. Reducerea poverii fiscale în Republica Moldova este binevenită atât din punctul de vedere al dezvoltării activității economice, inclusiv al climatului investițional, cât și din punctul de vedere al majorării venitului disponibil al populației, care va fi îndreptat și spre consum, adică va majora cererea internă.

Ideile de bază ale reformei fiscale pot fi analizate din punct de vedere al antreprenorului, angajatului şi al efectului lor asupra situației economice curente și de lungă durată.

Reducerea cu 5% a cotei contribuției angajatorului la bugetul asigurărilor sociale de stat va ieftini forța de muncă în Republica Moldova. Costul unui loc de muncă va deveni mai ieftin pentru antreprenori cu 3.92 % şi, concomitent, volumul plătit la BASS se va micșora cu 21.7 % pentru fiecare angajat. Cumulând toate taxele, impozitele şi deducerile aferente IVPJ, după reforma fiscală pentru fiecare lucrător, angajatorul va plăti în bugetul de stat cu 36.1 % mai puțin decât până la reformă.

Această reducere a cheltuielilor aferente lucrătorilor va elibera mijloacele financiare ale antreprenorului, care pot fi îndreptate spre investiții, crearea noilor locuri de muncă, consum, etc. toate fiind salutabile din punct de vedere macroeconomic, deoarece vor stimula direct sau indirect activitatea economică în perioadele viitoare. Din punctul de vedere al statului, aceste mijloace vor extinde baza de impozitare în ciclurile de afaceri viitoare – statul amână încasarea impozitelor și taxelor pentru viitor cu o majorare inevitabilă a volumurilor.

Stabilirea cotei unice la impozitul pe venitul persoanelor fizice la nivel de 12 % şi majorarea scutirii personale până la nivelul minimului de existență de 24000 lei.
Nivelul impozitului pe venit al persoanelor fizice depinde în primul rând de mărimea salariului mediu lunar și de inegalitatea salarizării. Într-o țară cu un nivel înalt de dezvoltare și o discrepanță între salariul minim şi maxim de peste 50 ori, este rațională aplicarea unui impozit progresiv pe venit, care crește odată cu nivelul salarizării. Dar aplicarea impozitului progresiv pe venit, din experiența altor țări, nu duce la majorarea așteptată a veniturilor bugetare, ci la diversificarea metodelor de eliberare fiscală și chiar la evaziune fiscală. Cota unică a impozitului pe venit a persoanelor fizice exclude inegalitatea în impozitare sau, în alte cuvinte, discriminarea socială şi totodată previne migrarea spre teritorii cu impozitare mai mică.

În Republica Moldova este binevenită cota unică de impozitare şi majorarea scutirii personale, fiindcă ele se completează reciproc. Pe de o parte, scutirea personală la nivelul minimului de existență exclude necesitatea diferitor cote de impozit pe venit, iar pe de altă parte dispare aspectul discriminatoriu al impozitării.

Odată cu aplicarea cotei noi a impozitului pe venit şi majorării scutirii personale în cazul unui salariu de cca. 6000 lei, angajatul va plăti impozite cu cca. 8.0% mai puțin, iar micșorarea sumei impozitelor plătite va crește odată cu majorarea salariului.

Ca rezultat al acestor modificări fiscale, persoanele fizice vor câștiga atât la volumul impozitelor plătite, cât şi la mărimea salariului, acest lucru stimulând solicitarea unui salariu oficial de la angajator, iar acesta la rândul lui va sesiza ieftinirea fiscală a unui angajat.

Totodată, se va observa o reducere a veniturilor la bugetul de stat în perioada inițială, însă pe parcursul următoarelor cicluri economice aceasta va fi compensată prin creșterea cererii interne, majorarea fondului de salarizare şi trecerea unor activități economice din câmpul neobservat în cel oficial.
Egalarea cotei impozitului pe venit a persoanelor fizice şi juridice are şi un aspect social nediscriminatoriul, fiindcă nu preferențiază antreprenorii în fața angajaților.

Din cele menționate anterior, reformele fiscale sunt binevenite şi mult așteptate şi vor avea următoarele efecte economice şi sociale:
  1. se micșorează costul fiscal al unui loc de muncă şi resursele financiare economisite de antreprenori pot fi îndreptate spre mărirea salariilor sau dezvoltarea afacerii şi extinderea activității economice;
  2. extinderea activității economice va majora baza de impozitare şi va compensa reducerea veniturilor la bugetul de stat;
  3. cota unică de impozit pe venitul persoanelor fizice şi majorarea scutirii personale va mări salariul net al unui angajat şi va crea condiții pentru dezicerea de la salariul în plic;
  4. majorarea salariului angajatului va extinde potențialul de consum al populației, ceea ce va compensa prin alte impozite reducerea veniturilor la bugetul de stat;
  5. egalarea impozitului pe venit va exclude aspectul social discriminatoriu al impozitării persoanelor fizice peste nivelul celor juridice;
  6. echilibrarea impozitării în Republica Moldova cu țările vecine şi din regiune va exclude migrarea antreprenorialului spre teritorii mai relaxate din punct de vedere fiscal;
  7. efectele financiare scontate vor fi observate pe parcursul ciclurilor economice următoare, ceea ce este o dovadă a intențiilor de lungă durată a guvernării, care nu urmărește înăsprirea climatului fiscal în scopul soluționării doar a problemelor curente, ci este interesată în crearea condițiilor de creștere economică bazată pe fundamente durabile.
Înapoi la blog

Adresează o întrebare

Câmpurile marcate cu (*) sunt obligatorii de completat

Nume*
Prenume*
Email*
Informații profesionale
Întrebare*